In the jungle, the lion sleeps tonight...

În primul rând, ţin să vă urez la mulţi ani, aceasta fiind prima postare pe 2011 (chiar dacă majoritatea cititorilor mei sunt persoane ce le cunosc). Despre ce discutăm azi? Simplu. Astăzi vom sta de vorbă despre psihicul uman pe timpul nopţii. Nu voi începe cu termeni psihologici pentru că nu ştiu asemenea chestii, dar ideea este următoarea: oamenii se comportă altfel noaptea, fie că sunt singuri sau cu alţii. Să vă dau un exemplu: te pui în pat să dormi, dar nu te fură somnul. Te uiţi pe pereţi toatp noaptea şi încep în mintea ta să se deruleze gânduri din ce în ce mai repede şi astfel, ajungi la tot felul de ipoteze/concluzii sau chiar dezvolţi anumite idei ce-ţi vin pe moment (spre exemplu, acum 2 nopţi -duminica spre luni- mi-a venit ideea cum că, dacă am folosi mai mult de 5 % din creier, s-ar modifica şi structura genetica a celulelor, am fi în stare să înţelegem altfel rezistenţa materialelor şi astfel am putea trece prin pereţi; i know it's a long-shot, but you must admit, it's a good one). Sau, lăsându-mă pe mine deoparte, gândiţi-vă la deţinuţii ce sunt ţinuţi în carceră şi se holbează la pereţi... pe întuneric. Le vin tot felul de idei, le trec tot felul de gânduri prin minte. Aşa şi cu cel ce stă noaptea treaz şi meditează (bine, nu îi vin gânduri suicidale precum detinutului), are tot felul de idei, ce pe moment i se par grozave, dar a doua zi dimineaţă probabil i se vor părea absurde. Chiar puteţi încerca teoria mea într-un mod foarte simplu: nu ai somn, e noaptea târziu şi nu ai ocupaţie, nu ai cu cine vorbi (deja sună a anunţ matrimonial), te apuci să lucrezi la fizică să zicem pentru că... nu ştiu, ai planuri mâine şi vrei să fii liber şi acum să nu arzi gazul de pomană sau te apuci să citeşti o carte. Vei observa că, pe lângă liniştea apăsătoare ce te ajută să te concentrezi mult mai uşor, a doua zi vei rămâne cu ceva în minte din ce-ai făcut atunci (probabil d-asta a spus Leonardo DaVinci că somnul este o pierdere de vreme, mintea umană gândind mai bine noaptea).

Obosit

Deoarece sunt a12a şi toţi profesorii ne îndoapă cu materia lor ca şi cum ne-ar servi o mâncare sleită, în ultima vreme pot spune c-am descoperit ce înseamnă oboseala. Bine, nu-mi place să exagerez. M-am învăţat cu ritmul de lucru într-un fel. Adică, ziua după şcoală mă odihnesc, ies p-afară, eventual repet pentru a doua zi dacă e ceva important, iar noaptea până peste ora 12 aşa bag o matematică, o variantă la fizica, ceva... Programul este structurat şi îmi vine bine, dar într-un final cu toţii obosim, evident. Deci, care-i faza cu oboseala şi de ce am vrut sa scriu despre asta? În afara faptului că oboseala este rezultatul ambiţiei, plăcerii şi pasiunii (când spun asta vorbesc în numele tuturor "obosiţilor", nu numai al meu), dar totodată, am observat că, atunci când eşti foarte obosit, intri într-o "transă" ce te face să vezi lucrurile din jur altfel, te face să gândeşti puţin altfel, de multe ori îţi pierzi repede concentrarea (orice avantaj vine cu un dezavantaj), capeţi curaj să faci unele lucruri ce în mod normal nu le-ai face (nu vă dau exemplu, dar vă asigur că aşa e)... e ca şi cum ai fi beat, dar totodată cu capul pe umeri. Am observat că, de exemplu, ai pierdut o noapte de somn, iar a doua zi eşti rupt de oboseală. Ei, bine, caşti şi caşti şi tot caşti... dar, peste o ora de căscat nu mai ai nimic. Eşti fresh. Sau, dacă îţi găseşti o ocupaţie cu atât mai bine. Ideea este că, dacă rezişti oboselii destul timp, primeşti iar o "doză" de energie, iar pe măsură ce continui, este tot mai greu data viitoare să faci faţă oboselii (lucrurile astea le-am observat la mine şi la câţiva prieteni... acum nu putem generaliza,nu?). Ideea este că oboseala este marfă câteodată, pentru că te poţi scuza dacă faci o prostie cu simplul motiv: "eram obosit!". Fatman has spoken! :D

Ultima noastră vacanţă

Vara aceasta care tocmai s-a scurs, toată generaţia '92 a fost martoră la ultima ei vacanţă ca elev. Oaza noastră se evaporase şi eram conştient de faptul că nu avea să mai ploua niciodată pe acel deşert al viselor copilăreşti, pasiunilor pe termen scurt şi al clasicului "astăzi n-am nimic de făcut". Într-adevăr, terminarea liceului nu înseamnă sfârşitul lumii ci doar terminarea unei alte etape din viaţa noastră, şi oricât ne-ar recomanda cei din jur că la Facultatea X este "viaţă" sau "infernal de greu", trebuie să mergem mai departe şi să ne bucurăm de timpul rămas ca liceeni. Revenind la vacanţă, să v-o spun p-aia dreaptă: mare "pardoseală" nu e la noi în liceu. Avem săptămâni foarte grele, săptămâni extrem de grele, dar avem şi săptămâni mai uşoare (vorbesc de cei de a12a), deci o diferenţă mare între vacanţă şi şcoală nu prea este (momentan este, că avem/am avut o săptămână grea). Dar, orice ar fi, cu toţii regretam trecerea vacanţei în adâncul sufletului nostru. Cu toţii regretăm trezirea de la 12 după amiaza, "ieşeala" oriunde, oricând şi cu oricine, parcul verde şi însorit, străzile pustiite de căldura năucitoare (toţi refugiindu-se în încăperi dotate cu aer condiţionat), zilele exagerat de lungi, marea, muntele şi multe altele. Le regretăm... Nu este ca şi cum nu le-am mai face şi la facultate sau în weekend-uri (buzunarul fiind "neglijabil"), dar... nu ştiu, parcă toate acestea aveau alt farmec în vacanţa de vară când totul era fără griji. Nu ştiu... poate că este din cauza vremii mohorâte de afară sau din simpla teamă împletită cu nerabdarea şi entuziasmul de-a înceta să mai fim liceeni şi să devenim studenţi. Poate e de la mine, iar voi simţiţi altfel, nu ştiu... poate-s eu cel bolnav (adevărul este că, atunci când eram mai mic am fost puţin bolnăvior), dar la un moment dat, orice ceas stricat arată timpul exact.

O mână de ajutor la BAC

Am pus în dreapta la "Parteneri" două bloguri unde veţi putea găsi programa de BAC 2010-2011 + multe alte lucruri utile ca definiţii, variante, referate etc. Cel cu Fizică este făcut de Edi, iar cel cu română de mine. Sper să vă fie de folos ambele bloguri şi... succes la BAC (vom avea nevoie!).

La multi ani, John Lennon!

Un filmulet realizat de cei de la Google (ce-au cumparat youtube-ul) in memoria sarbatoririi zilei de nastere a regretatului artist.

Premiul Nobel se acordă lui...

Printre visurile mele se numără şi câştigarea premiului Nobel (...da). Ştiu, pare o idee naivă, dar cine ştie... Ideea este că, acum câţiva ani (când eram tânăr fecior... ) am zis să mă interesez de premiul Nobel, să ştiu cu ce se mănâncă dacă tot aveam ca ţintă fixă câştigarea sa (şi de asemenea primisem proiect la chimie la doamna profesoară Feridia) şi mare mi-a fost uimirea să descopăr că există premiul Nobel pentru Fizică, Chimie, Medicină, Economie, Pace şi pentru Literatură. Nu înteleg, care-i faza cu "pentru Literatură"? Adică, înţeleg, pentru Fizică, descoperiri şi toate cele, Chimie şi Medicină, medicamente, tratamente etc, pentru Economie, da, e ok, pentru Pace, iaraşi este ceva destul de greu dar pentru Literatură !? Să fim serioşi... Literatura parcă se interpreteaza după cum vrei tu, deoarece, nu cred că o carte simplă, un "negru pe alb" ar primi un premiu atât de prestigios. Nu poţi scrie "Scutfţta Roşie" şi să iei un premiu, ci trebuie ceva de filozofie, ceva adânc, să te pună pe gânduri, n-am dreptate? Deci, este interpretabila (literatura). Într-adevar, sunt oameni care se ocupă numai cu literatura şi-ţi pot analiza absolut orice (nu ca bufonu' ăla căreia suntem obligaţi să-i zicem "profesoară de română"), oameni ce au "inventat" curente literare, dar nu consider că se poate acorda un premiu Nobel pentru ceva interpretabil (nu m-ar mira ca mâine-poimâine să vedem Premiul Nobel pentru Artă...). Serios vorbind acum, ştiţi că nu sunt genul de om cu "ochelari de cal" doar că... mi se pare inutil un premiu pentru aşa ceva. Mai de grabă, ar trebui să se acorde premiul Nobel pentru Informatică sau Robotică, tot suntem în era tehnologiei, nu?

First-timers

Nascuti la inceputul anilor 80-90, vedem acum cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna,nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava","PacPac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci,iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii"Pioneri".La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTH DAY la aniversari.Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills ,Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate incap ne provocau pneumonii.Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si MichaelJackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele,singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif" Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara,noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau"Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia",care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Până la adânci bătrâneţi

Întrebare: Cum ar fi să trăieşti până la adânci bătrâneţi, ca în basme? Nu, de fapt stai... Cum ar fi să trăieşti veşnic? Să nu poţi muri sub nicio formă. Corpul tău să absoarbă răni la infinit şi să poţi fii la o anumită vârstă oricând vrei tu (de ex: să trăiesc 50 de ani de liceu). După părerea ta, cum ar fi? Din punctul meu de vedere... ar fi prea tare! În primul rând m-aş arunca după un bloc, să văd cum e să te lipeşti de asfalt, apoi aş încerca să opresc un tren cu mâna (şi aş posta asta pe YouTube) iar apoi... nu ştiu, dar în mod cert nu m-aş plictisi niciodată. Gândeşte-te... să trăieşti veşnic, să vezi totul, să poţi spune: "Am fost de faţă când s-a inventat călătoria în timp şi totodată am fost de faţă atunci când Terra a rămas nelocuită şi ne-am mutat pe alta planetă". Într-adevăr, ar fi nasol deoarece cei dragi ţie mor, dar hey... ce nu te omoară, te întăreşte nu? V-aţi prins? Eşti nemuritor şi... nu contează.


Acum serios vorbind, ceea ce-am zis eu mai sus nu este realizabil la momentul actual şi probabil nu va fi vreodată, de aceea trebuie să ne bucurăm de timpul pe care-l avem şi să ne trăim viaţa cum vrem noi, nu cum vor alţii, pentru că în fond, nu suntem într-un joc video să avem mai multe "vieţi" la dispoziţie, ci avem doar una, iar când aceasta se duce... GAME OVER.