Fatman's Chronicles

In the jungle, the lion sleeps tonight...

2011-01-17T08:14:00.001-08:00

În primul rând, ţin să vă urez la mulţi ani, aceasta fiind prima postare pe 2011 (chiar dacă majoritatea cititorilor mei sunt persoane ce le cunosc). Despre ce discutăm azi? Simplu. Astăzi vom sta de vorbă despre psihicul uman pe timpul nopţii. Nu voi începe cu termeni psihologici pentru că nu ştiu asemenea chestii, dar ideea este următoarea: oamenii se comportă altfel noaptea, fie că sunt singuri sau cu alţii. Să vă dau un exemplu: te pui în pat să dormi, dar nu te fură somnul. Te uiţi pe pereţi toatp noaptea şi încep în mintea ta să se deruleze gânduri din ce în ce mai repede şi astfel, ajungi la tot felul de ipoteze/concluzii sau chiar dezvolţi anumite idei ce-ţi vin pe moment (spre exemplu, acum 2 nopţi -duminica spre luni- mi-a venit ideea cum că, dacă am folosi mai mult de 5 % din creier, s-ar modifica şi structura genetica a celulelor, am fi în stare să înţelegem altfel rezistenţa materialelor şi astfel am putea trece prin pereţi; i know it's a long-shot, but you must admit, it's a good one). Sau, lăsându-mă pe mine deoparte, gândiţi-vă la deţinuţii ce sunt ţinuţi în carceră şi se holbează la pereţi... pe întuneric. Le vin tot felul de idei, le trec tot felul de gânduri prin minte. Aşa şi cu cel ce stă noaptea treaz şi meditează (bine, nu îi vin gânduri suicidale precum detinutului), are tot felul de idei, ce pe moment i se par grozave, dar a doua zi dimineaţă probabil i se vor părea absurde. Chiar puteţi încerca teoria mea într-un mod foarte simplu: nu ai somn, e noaptea târziu şi nu ai ocupaţie, nu ai cu cine vorbi (deja sună a anunţ matrimonial), te apuci să lucrezi la fizică să zicem pentru că... nu ştiu, ai planuri mâine şi vrei să fii liber şi acum să nu arzi gazul de pomană sau te apuci să citeşti o carte. Vei observa că, pe lângă liniştea apăsătoare ce te ajută să te concentrezi mult mai uşor, a doua zi vei rămâne cu ceva în minte din ce-ai făcut atunci (probabil d-asta a spus Leonardo DaVinci că somnul este o pierdere de vreme, mintea umană gândind mai bine noaptea).

Obosit

2010-11-15T07:01:00.000-08:00

Deoarece sunt a12a şi toţi profesorii ne îndoapă cu materia lor ca şi cum ne-ar servi o mâncare sleită, în ultima vreme pot spune c-am descoperit ce înseamnă oboseala. Bine, nu-mi place să exagerez. M-am învăţat cu ritmul de lucru într-un fel. Adică, ziua după şcoală mă odihnesc, ies p-afară, eventual repet pentru a doua zi dacă e ceva important, iar noaptea până peste ora 12 aşa bag o matematică, o variantă la fizica, ceva... Programul este structurat şi îmi vine bine, dar într-un final cu toţii obosim, evident. Deci, care-i faza cu oboseala şi de ce am vrut sa scriu despre asta? În afara faptului că oboseala este rezultatul ambiţiei, plăcerii şi pasiunii (când spun asta vorbesc în numele tuturor "obosiţilor", nu numai al meu), dar totodată, am observat că, atunci când eşti foarte obosit, intri într-o "transă" ce te face să vezi lucrurile din jur altfel, te face să gândeşti puţin altfel, de multe ori îţi pierzi repede concentrarea (orice avantaj vine cu un dezavantaj), capeţi curaj să faci unele lucruri ce în mod normal nu le-ai face (nu vă dau exemplu, dar vă asigur că aşa e)... e ca şi cum ai fi beat, dar totodată cu capul pe umeri. Am observat că, de exemplu, ai pierdut o noapte de somn, iar a doua zi eşti rupt de oboseală. Ei, bine, caşti şi caşti şi tot caşti... dar, peste o ora de căscat nu mai ai nimic. Eşti fresh. Sau, dacă îţi găseşti o ocupaţie cu atât mai bine. Ideea este că, dacă rezişti oboselii destul timp, primeşti iar o "doză" de energie, iar pe măsură ce continui, este tot mai greu data viitoare să faci faţă oboselii (lucrurile astea le-am observat la mine şi la câţiva prieteni... acum nu putem generaliza,nu?). Ideea este că oboseala este marfă câteodată, pentru că te poţi scuza dacă faci o prostie cu simplul motiv: "eram obosit!". Fatman has spoken! :D

Ultima noastră vacanţă

2010-10-27T10:19:00.000-07:00

Vara aceasta care tocmai s-a scurs, toată generaţia '92 a fost martoră la ultima ei vacanţă ca elev. Oaza noastră se evaporase şi eram conştient de faptul că nu avea să mai ploua niciodată pe acel deşert al viselor copilăreşti, pasiunilor pe termen scurt şi al clasicului "astăzi n-am nimic de făcut". Într-adevăr, terminarea liceului nu înseamnă sfârşitul lumii ci doar terminarea unei alte etape din viaţa noastră, şi oricât ne-ar recomanda cei din jur că la Facultatea X este "viaţă" sau "infernal de greu", trebuie să mergem mai departe şi să ne bucurăm de timpul rămas ca liceeni. Revenind la vacanţă, să v-o spun p-aia dreaptă: mare "pardoseală" nu e la noi în liceu. Avem săptămâni foarte grele, săptămâni extrem de grele, dar avem şi săptămâni mai uşoare (vorbesc de cei de a12a), deci o diferenţă mare între vacanţă şi şcoală nu prea este (momentan este, că avem/am avut o săptămână grea). Dar, orice ar fi, cu toţii regretam trecerea vacanţei în adâncul sufletului nostru. Cu toţii regretăm trezirea de la 12 după amiaza, "ieşeala" oriunde, oricând şi cu oricine, parcul verde şi însorit, străzile pustiite de căldura năucitoare (toţi refugiindu-se în încăperi dotate cu aer condiţionat), zilele exagerat de lungi, marea, muntele şi multe altele. Le regretăm... Nu este ca şi cum nu le-am mai face şi la facultate sau în weekend-uri (buzunarul fiind "neglijabil"), dar... nu ştiu, parcă toate acestea aveau alt farmec în vacanţa de vară când totul era fără griji. Nu ştiu... poate că este din cauza vremii mohorâte de afară sau din simpla teamă împletită cu nerabdarea şi entuziasmul de-a înceta să mai fim liceeni şi să devenim studenţi. Poate e de la mine, iar voi simţiţi altfel, nu ştiu... poate-s eu cel bolnav (adevărul este că, atunci când eram mai mic am fost puţin bolnăvior), dar la un moment dat, orice ceas stricat arată timpul exact.

O mână de ajutor la BAC

2010-10-15T12:26:00.000-07:00

Am pus în dreapta la "Parteneri" două bloguri unde veţi putea găsi programa de BAC 2010-2011 + multe alte lucruri utile ca definiţii, variante, referate etc. Cel cu Fizică este făcut de Edi, iar cel cu română de mine. Sper să vă fie de folos ambele bloguri şi... succes la BAC (vom avea nevoie!).

La multi ani, John Lennon!

2010-10-08T12:32:00.000-07:00

Un filmulet realizat de cei de la Google (ce-au cumparat youtube-ul) in memoria sarbatoririi zilei de nastere a regretatului artist.

Premiul Nobel se acordă lui...

2010-09-24T11:09:00.000-07:00

Printre visurile mele se numără şi câştigarea premiului Nobel (...da). Ştiu, pare o idee naivă, dar cine ştie... Ideea este că, acum câţiva ani (când eram tânăr fecior... ) am zis să mă interesez de premiul Nobel, să ştiu cu ce se mănâncă dacă tot aveam ca ţintă fixă câştigarea sa (şi de asemenea primisem proiect la chimie la doamna profesoară Feridia) şi mare mi-a fost uimirea să descopăr că există premiul Nobel pentru Fizică, Chimie, Medicină, Economie, Pace şi pentru Literatură. Nu înteleg, care-i faza cu "pentru Literatură"? Adică, înţeleg, pentru Fizică, descoperiri şi toate cele, Chimie şi Medicină, medicamente, tratamente etc, pentru Economie, da, e ok, pentru Pace, iaraşi este ceva destul de greu dar pentru Literatură !? Să fim serioşi... Literatura parcă se interpreteaza după cum vrei tu, deoarece, nu cred că o carte simplă, un "negru pe alb" ar primi un premiu atât de prestigios. Nu poţi scrie "Scutfţta Roşie" şi să iei un premiu, ci trebuie ceva de filozofie, ceva adânc, să te pună pe gânduri, n-am dreptate? Deci, este interpretabila (literatura). Într-adevar, sunt oameni care se ocupă numai cu literatura şi-ţi pot analiza absolut orice (nu ca bufonu' ăla căreia suntem obligaţi să-i zicem "profesoară de română"), oameni ce au "inventat" curente literare, dar nu consider că se poate acorda un premiu Nobel pentru ceva interpretabil (nu m-ar mira ca mâine-poimâine să vedem Premiul Nobel pentru Artă...). Serios vorbind acum, ştiţi că nu sunt genul de om cu "ochelari de cal" doar că... mi se pare inutil un premiu pentru aşa ceva. Mai de grabă, ar trebui să se acorde premiul Nobel pentru Informatică sau Robotică, tot suntem în era tehnologiei, nu?

First-timers

2010-09-18T13:02:00.000-07:00

Nascuti la inceputul anilor 80-90, vedem acum cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna,nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava","PacPac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci,iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii"Pioneri".La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTH DAY la aniversari.Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills ,Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate incap ne provocau pneumonii.Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si MichaelJackson, si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele,singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif" Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara,noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau"Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia",care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Până la adânci bătrâneţi

2010-09-06T22:55:00.000-07:00

Întrebare: Cum ar fi să trăieşti până la adânci bătrâneţi, ca în basme? Nu, de fapt stai... Cum ar fi să trăieşti veşnic? Să nu poţi muri sub nicio formă. Corpul tău să absoarbă răni la infinit şi să poţi fii la o anumită vârstă oricând vrei tu (de ex: să trăiesc 50 de ani de liceu). După părerea ta, cum ar fi? Din punctul meu de vedere... ar fi prea tare! În primul rând m-aş arunca după un bloc, să văd cum e să te lipeşti de asfalt, apoi aş încerca să opresc un tren cu mâna (şi aş posta asta pe YouTube) iar apoi... nu ştiu, dar în mod cert nu m-aş plictisi niciodată. Gândeşte-te... să trăieşti veşnic, să vezi totul, să poţi spune: "Am fost de faţă când s-a inventat călătoria în timp şi totodată am fost de faţă atunci când Terra a rămas nelocuită şi ne-am mutat pe alta planetă". Într-adevăr, ar fi nasol deoarece cei dragi ţie mor, dar hey... ce nu te omoară, te întăreşte nu? V-aţi prins? Eşti nemuritor şi... nu contează.

Acum serios vorbind, ceea ce-am zis eu mai sus nu este realizabil la momentul actual şi probabil nu va fi vreodată, de aceea trebuie să ne bucurăm de timpul pe care-l avem şi să ne trăim viaţa cum vrem noi, nu cum vor alţii, pentru că în fond, nu suntem într-un joc video să avem mai multe "vieţi" la dispoziţie, ci avem doar una, iar când aceasta se duce... GAME OVER.

Ce înseamnă "prost" ?

2010-08-31T16:24:00.000-07:00

Fiecare dintre noi ne-am aflat în situaţia de a face pe cineva "prost" sau a ni se zice: "Eşti prost...". Din motive de a scrie mai repede, voi folosi doar termenul de "prost", nu şi cel de "proastă" (discriminare... misogin, clar). Toţi am făcut pe alţii proşti şi am fost făcuţi proşti, dar niciunu nu ne-am gândit puţin ce înseamnă cu adevarat cuvântul "prost" şi dacă putem cataloga pe cineva drept "prost" (nu voi începe cu moralităţi şi cu "n-ai dreptul să faci prost pe niciun om, sunteţi egali bla bla bla"). Din punctul meu de vedere, niciun om nu este prost (da, mă, da... eu mereu fac pe Gică Contra, ce să mai...) şi am să vă spun şi de ce. Fiecare ne naştem cu un creier şi tot câteva procente la sută din el folosim pentru viaţa de zi cu zi, deci din punct de vedere matematic, ne naştem egali. Bun. Începem cu un exemplu: X şi Y au vârsta de 25 de ani fiecare. X este mai isteţ la unele lucruri şi se prinde mai repede, pe când Y necesită mai multă concentrare pentru a memora ceva şi astfel, are nevoie de mai mult timp pentru a duce la bun sfârşit treburile pe care X le face în câteva minute. Deci Y e prost? Nu. Are nevoie doar de mai mult timp. Într-adevăr, X este mai bine pregătit decât Y poate, sau mai bine dotat din punct de vedere genetic (acolo sus, nu jos), dar asta nu-l face pe Y prost, ci doar mai slab. Eh, cum suna "slab" faţă de "prost"? Gândiţi-vă puţin la situaţiile când voi a-ţi fost numiţi "proşti" (nu numai voi, ci chiar şi eu). Cu toţii am fost făcuţi proşti atunci când persoanele ce ni se adresau erau nervoase, şi-au pierdut răbdarea sau au avut motive exterioare. Priveşte puţin aşa: vii obosit de la muncă după 12 ore. Muncă grea, nu de birou. Ajungi acasă, faci de mâncare (să zicem că soţia e bolnăvioară). După aia duci câinele p-afară, calci în toţi căcaţii din parc şi te întorci sus. Îl rogi pe băiatul tău de 18 ani să te ajute să ridici maşina cu cricu', dar el neatent face o greşeală. În loc să-i zici: "Fii mai atent", logic că-i vei zice: "Eşti prost, du-te dracu' de aici de prost... al dracu de prost ce eşti" (asta-i în reverse). După părerea mea, atunci când suntem facuţi proşti, ar trebui să ne gandim de ce am fost făcuţi şi să ne gândim că respectivul om poate o avea şi el necazurile sale, iar atunci când facem noi pe cineva prost, ar trebui să ne gândim puţin că nu este exact termenul pe care am vrut să-l folosim. Bine acum, na... ce-am discutat eu aici este mai mult o teorie (ştiţi voi... teoria ca teoria dar practica ne omoară), nu vă strofocaţi să gândiţi prea mult atunci când vă face cineva prost, că se mai întâmplă oricui.

Câine sau pisică?

2010-08-25T01:19:00.000-07:00

Poate că mulţi dintre voi vă amintiţi cum la o vârstă fragedă aţi reusit să îi convingeţi pe părinţi că sunteţi destul de responsabili încât să vă ia un animăluţ de casă. Ajungeţi în grabă la magazin (eventual aproape că vă loveşte maşina pe trecerea de pietoni) şi în mintea voastră încolţeşte iedera existenţei în sine sub forma unei întrebări: Câine sau pisică? În cazul meu n-a fost greu deoarece am ales câinele (Dogs FTW!!!). De ce? Simplu! E cel mai şmecher. Ce? Ce? Nu mă credeţi? Într-adevăr, părerile sunt împărţite: "Mie îmi plac câinii", "Mie îmi plac pisicile", "Mie îmi plac aligatorii" (o să punem şi o secţiune specială pentru iubitorii de genţi, pardon... aligatori). Faza este că mie îmi plac câinii şi am o groază de motive care dovedesc faptul că pisicile sunt infer... mai proaste decât lătrăii pe patru picioare (mă, acuma na, iubitorii de feline, nu săriţi de cur în sus că mai glumesc şi eu, vă daţi seama... ). În primul rând, eu sunt băiat, iar câinele este un animal mai "masculin" decât pisica. Vezi un băiat în parc cu un buldog în lesa şi vin eu: "Norocel, frate! Uite, ea e Puffy, pisica mea!", la care respectivul dă o replica: "El este Spike şi poate înfuleca 5 kg de carne la o masă", iar eu ce să-i răspund? "Puffy poate scuipa ghemotoace de păr?". Na, hai să nu ziceţi că sunt eu rău, asta nu se pune, deci rămâne 0-0. Un alt motiv care susţine câinii este faptul că aceştia sunt utili. Există câini poliţişti, câini salvamontişti (Saint Bernard... cel mai tare!), câini de vânătoare, câini ce ajută pompierii (dalmaţienii am observat în special) şi aşa mai departe. Pisicile cu ce ajută? Că mănâncă şoareci? Să fim serioşi... până şi câinele meu bătrân de 10 ani (omeneşti, nu câineşti) a prins un şobolan în curte. 1-0 pentru k9 (in your face, hello kitty!). Next stop: scara evoluţiei. Este adevărat că pisicile se pot căţăra în copaci şi toate cele, dar gândiţi-vă la câteva mii de ani în urmă, atunci când dragii noştri câini se puteau căţăra şi ei în copaci şi nu numai (nu v-aţi întrebat niciodată de ce la lăbuţe au degetul ăla ca o unghie în spate nu? oricum, multora li se taie la naştere, în special câinilor husky). Dar, na, să nu ziceţi că-s eu ţăran, punem 1-1. Alt avantaj al caninilor: sunt foarte multe rase, fiecare cu avantajul său. Într-adevăr, sunt multe rase şi de pisici, dar eu am întâlnit doar pisici leneşe, pisici grase şi pisici leneşe şi grase... Deci, 2-1 (let me hear a woof-woof!). Un alt aspect cei face pe câini superiori este faptul că sunt fideli stăpânului şi nu muşcă mâna ce l-a hrănit. Un câine poţi să-l baţi, să-l alungi, dar când îl chemi, mereu va veni la tine şi se va gudura când te va vedea. E ceva de genul: "Eşti stăpânul meu, şi deşi ai fost un bulangiu, vreau să-ţi dai tu singur seama, inaptule!", pe când pisica, zace acolo într-un colţ toată ziua şi te şi ignoră deţi vine să-i dai cu şutu-n fund, şi să nu vă aud cu "ai nevoie de servitori?" că ştiţi că am dreptate. Nici voi nu vreţi un animal care să vă ignore toata ziua ca un sac de purici. În fine, s-a ajuns la un scor final de 3-1, deci în concluzie Dogs PWN Cats !!! Dacă aveţi ceva de zis puteţi comenta în secţiunea de mai jos sau să mă daţi în judecată (voi şi pisica voastră obeză).

Talentul

2010-08-23T11:48:00.000-07:00

Noţiunea de "talent" este de când lumea şi Pământu', iar când spun "talent" nu mă refer la înţelesul de "am talent şi sunt shukar" ci la posibilitatea de-a fii cât mai bun la ceva. Haideţi să încercăm să definim talentul. DEX-ul ne defineşte talentul ca aptitudine, înclinare înnăscută catre ceva anume, ceea ce este corect până la un anumit punct: Cât de înnăscută? Vedeţi voi, talentul nu există, iar noţiunea de "înclinare înnăscută" este pur şi simplu o limită impusă de mintea umană. Din punctul meu de vedere poţi fii orice vrei tu atâta timp cât îţi place şi nu creezi haos în jur. Iar acum, probabil că veţi sări cu toţii: "Dar cei cu ureche muzicală? Ce zici de Mozart ce cânta la pian la vârsta de 3 ani (cred că el e,nu?)". Ei, bine, Mozart a fost un geniu, a avut creierul mult prea dezvoltat la vârsta de 3 anişori (ia ziceţi-mi, câţi "talentaţi" ca Mozart a-ţi văzut? niciunu, ştiu), iar cei cu ureche muzicală, pur şi simplu, îi consider nişte oameni cu o abilitate în plus. Eu sunt chior de exemplu, am strabism, iar tu ai doi ochi sănătoşi, te-ai născut cu abilitatea de-a vedea mai bine decât mine (dacă eşti interesat de muzică şi petreci destul timp în compania instrumentelor şi a unui profesor bun, îţi zic eu, că oricine capătă celebra "ureche muzicală"). Acum, revenind la ideea de talent. După părerea mea, talentul înseamnă muncă şi plăcere. Trebuie să-ţi placă ceea ce faci şi să te străduieşti s-o faci cel mai bine. Dacă tu vrei să fii hoţ de buzunare, atunci străduieşte-te şi fii cel mai bun, iar atunci lumea va spune că ai un talent înnăscut (pleonasm) pentru a fi şut de buzunare. Gândiţ-vă puţin. Americanii, în orice fac ei, lucrează numai şi numai cu experţi. Luaţi de exemplu Starbucks, da? La Starbucks lucrează un expert în pahare de plastic, un expert în maşinării de făcut cafea, un expert de plantat cafea şi aşa mai departe. Gândiţi-vă la expertul în pahare de plastic (mare căcat), lui îi zice lumea că are un talent pentru a face pahare de plastic? Logic că nu. Luăm alt exemplu, mai elocvent. De curând am învăţat să merg pe bicicletă, şi îmi place pentru că mă gândesc la "reuşitele" mele şi nu la căzăturile ce le-am luat. Din moment ce-mi place, dacă aş investi mult timp şi multi bani în acest domeniu, în vreo 20 de ani aş ajunge un fel de Tony Hawk al bicicletelor, iar lumea ar spune că am talent la aşa ceva, dar oare, eu m-am născut cu acest talent, sau l-am dobândit prin munca? Nu ştiu, după părerea mea, talentul se obţine prin muncă, iar cei care au talente de mici copii (Mozart), îi consider genii, nu oameni talentaţi.

Your mother is so fat...

2010-08-11T00:55:00.001-07:00

Absolute clasics!

Your mother is so fat when she step on the Weight Scales it says: ''to be continued''.
Your mother is so fat small objects orbit her.
Your mother is so fat she lost a game at Hide&Seek only because I spotted her... behind Mount Everest.
Your mother is so fat she could be the eighth continent.
Your mother is so fat when she auditioned for a part in "Raiders of the Lost Ark" she got the part of the big Rolling Ball.
Your mother is so fat her belt size is Equator.
Your mother is so fat she shows up on radar.
Your mother is so fat she fell into the Grand Canyon... and got stuck!
Your mother is so fat she got a new gig at the Cinema... she works as the screen.
Your mother is so fat when she went to the movies she sat next to everyone.
Your mother is so fat she had to get baptised at Sea World.
Your mother is so fat that when the whales saw her they started singing "we are family"!
Your mother is so fat that when she jumped, she got stuck in mid-air...
Your mother is so fat when she walked past by TV, I missed three episodes.

Ce este arta?

2010-08-08T05:08:00.000-07:00

Dacă aş avea un bănuţ de câte ori am auzit întrebarea asta, mi-aş putea cumpăra... o îngheţată. Nu prea am auzit multă lume să întrebe "ce este arta?", însă toată lumea foloseşte denumirea de "artă" când vine vorba aproape de orice. Probabil pentru că unii înţeleg noţiunea de "artă", iar alţii sunt doar snobi. Eu unul recunosc, nu ştiu ce este aia arta. Îmi arăţi un tablou, e frumos sau e urât. Îmi arăţi o poză, e marfă sau nu. Îmi arăţi un rahat, e ok sau nu. Eu nu am folosit şi nu folosesc ideea de "artă". Niciodată n-am zis "este o adevarată opera de artă", pentru că, pur şi simplu... nu ştiu ce este arta şi o spun cât de simplu se poate. În secolul XXI, absolut orice poate fi artă, de la o poză, până la un tort sau un castron de cartofi prăjiţi. Din punctul meu de vedere, arta reprezintă ceva din aproape orice domeniu, care uneşte oamenii prin trăirile şi sentimentele care le exprima. O adevarată "piece of art" ar fi ceva ce uneşte pe omul înţelept şi cult cu un ţăran ce toată ziua stă cu tractoru' pe camp (asta în cazul în care acesta doreşte să înveţe, nu este gen: "Nu, frate, nu! Deci nu... am zis nu... nu pă bune!"), făcându-i pe ambii să simtă aproape acelaşi lucru (din punct de vedere spiritual, nu cultural). Oricum, asta este doar o teorie de-a mea, cât de adevărată o fi să-mi spuneţi voi. Treaba este că, eu nu văd artă în nimeni şi nimic. Luaţi-l de exemplu pe Michael Jackson, îi ascultam piesele de când eram mai mic şi îmi plac, sunt chiar geniale. Pot spune că da, Mike era un geniu (nu este chiar atât de uşor să dansezi ca el şi să faci astfel de coregrafii uimitoare), dar m-aş simţi ciudat să zic "este arta" pentru că... nu este stilul meu, şi în loc să spun precum alţii: "Este o adevarată operă de artă", mai bine mă abţin (pun pariu că dacă-s luaţi la 13-14 se pierd şi nu mai ştiu ce să zică despre "arta" lor). Într-un fel, pentru mine arta este o minciună. Multa lume discută despre moda: "Arată minunat, arată genial... ai creat o opera de artă!". Pentru mine sunt doar haine ce arată ciudat şi costă mii de dolari. De ce să cheltui atâţia bani pe un lucru pe care nu-l vei purta pe stradă, ci în cel mai bun caz îl vei purta "în club" sau când te vei duce la nu ştiu ce seara importantă, pentru a vedea lumea grosimea portofelului tău (e clar, domne, dacă te îmbraci la un costum decent, eşti curat şi te porţi civilizat te vede lumea ca pe un ratat... trebuie neapărat să ai camaşă de 2500 de euro ca să fii văzut ca un om "cool"). Purposeless. Luăm alt exemplu, tablourile. Da, aici pot spune c-am întâlnit nenumărate tablouri ce mi-au plăcut datorită culorilor, datorită personajelor sau alte motive... dar doar mi-au plăcut şi atât. Nu ştiu, nu-i înţeleg pe cei ce cheltuie bani grei pentru o pictură abstractă sau chiar şi una normală. Bun, acel tablou îţi inspiră nemurirea (spre exemplu). Îl cumperi, îl pui în hol la intrare (să vadă lumea ce snob eşti). Treci astăzi pe lânga el, treci maine pe langa el, treci poimaine pe lângă el... deja a 100-a oară când îl vezi nu-ţi mai inspiră nemurirea aceea pentru că nu mai are aceeaşi valoare în ochii tăi. Părerea mea: bani aruncaţi degeaba pe fereastra. Mulţi dintre voi mă cunoaşteţi şi nu puteţi zice că-s genul de om imposibil (Nu, frate, nu... deci nu!) sau vreun incult ce nu apreciază munca altora (sunt conştient de munca depusă într-o rochie de-a lui Botezatu, spre exemplu), dar, după părerea mea, arta poate fi o scuză, poate fi o minciună, poate fi biletul tau spre a fi acceptat într-un grup... poate fi orice, dar oare orice poate fi artă? În concluzie: Nu înţeleg arta de niciun fel.

Site-uri româneşti

2010-08-01T23:30:00.000-07:00

În lumea internetului, pe lângă acel clasic ".com", întâlnim şi ".uk"-ul britanicilor, ".se"-ul suedezilor şi ajungem într-un final şi la ".ro"-ul nostru, al românilor. Până aici toate bune şi frumoase, însă există o diferenţă între site-urile "din afară" şi site-urile româneşti. Grafică mai buna? Navigare mai rapidă? Nici pe departe... Singura diferenţă dintre site-urile străine şi ale noastre este maldărul de reclame care umple pagina de HTML până la refuz. Să fiu sincer, nu prea navighez eu pe internet decât pe GameCopyWorld, YouTube, Facebook şi alte câteva site-uri ce le am la favorite, dar mai nimeresc pe pagini româneşti de genul Libertatea.ro sau cea de la ziarul Cancan şi... e nasol. Imediat cum intru pe pagina respectivă sunt bombardat de reclame ce apar de pretutindeni, scap de ele apăsând X-ul aproape invizibil şi dau peste alte zeci de reclame în josul, în lateralele şi în mijlocul paginii... Da, înteleg că trebuie să trăiască şi ei din ceva, dar wtf? Hosting-ul cu ".ro" nu-i chiar atât de scump încât să ai nevoie de zeci de reclame pe pagină, dar asta este mentalitatea româneasca, faci un produs la 350 de RON să zicem şi te aştepţi să scoţi profit 950-1000 RON. Cum este şi magazinul ăla din reţeaua MIC.RO, de l-au deschis şi la noi în Ferentari (de asta aveam noi nevoie...) şi e mereu gol pentru că adaosul comercial este între 0 - 300 % (şi se mira propietarul de ce e mereu gol magazinu'). În fine, am deviat de la subiect. Revenind la site-uri, chiar vreau să vă dau un exemplu de site plin de reclame, dar a rezistat din '98 până în zilele noastre: GameCopyWorld. Şi-a păstrat chiar şi interfaţa clasică. În fine... cam asta este totul de spus despre unele site-uri româneşti. Conduceţi cu grijă! :)

Matematică colectivă

2010-07-26T09:46:00.000-07:00

Cred că sunteţi de aceeaşi părere cu mine atunci când vă spun că matematica este o materie dificilă. Amintiţi-vă cînd eraţi mici şi vă puneau parinţii să faceţi tema la mate (v-am lovit unde vă doare,nu? faza e că şi pe mine mă punea... ). Matematica a fost mereu o materie de temut dar totodată şi foarte utilă. Evident, dacă nu ştiai mate era ceva în genul: "Dă-o dracu', ce îmi trebuie mie?", iar dacă ştiai matematică erai tocilar (ce-i drept, datorită tocilarilor avem noi PC, console şi alte minuni ale tehnologiei moderne). Dar nu despre asta am făcut aici postarea, ci mi-a trecut o idee prin minte: după cum am mai spus, matematica a fost mereu dificilă, aşa că, de ce nu se practică "matematica colectivă"? Adică să fie ceva în genul ca la sala de fitness, să ai un "tovarăş de matematică", iar examenele să se susţină tot aşa, câte 2-3 oameni. Dacă stăm să ne gândim, după ce termini o facultate (ieşi inginer să zicem), tot vei consulta din când în când pe cineva deoarece nu-ţi ies calculele sau vei deschide o carte pentru a vedea anumite valori trigonometrice. Din punctul meu de vedere, nu văd de ce nu s-ar practica astfel matematica, pentru că ambii oameni învaţă ceea ce trebuie, se ajută unul pe altul, ceea ce seamana şi cu viaţa reală dacă stai să te gandeşti. Voi ce părere aveţi?

Sin City

2010-07-25T03:51:00.000-07:00

Dupa cum multi dintre voi stiti, ador sa ma uit la filme artistice si, mai mult, sa le critic. Am revazut recent filmul "Sin City" si mi-am amintit cat de marfa poate fi, iar cei dintre voi care va ganditi "a, pai este din 2005, e vechi" va spun atunci sa va duceti sa va uitati la filmele de actiune din zilele noastre (majoritatea-s un cacat plin de faze cheesy). "Sin City" a fost facut de Frank Miller (cel ce a creat personajul Robocop), deci este un film in genul "comic book style". Nu este 100 % realist, dar nu prea am intalnit in el clisee deloc (sau poate nu am fost eu atent, cine stie). Nu vreau sa incep sa va povestesc despre el pentru ca nu imi place sa dau spoilers, dar vi-l recomand cu cea mai mare... uitati-va la el, pentru Dumnezeu care nu exista! In el joaca actori mari precum Bruce Willis, Elijah Wood (Frodo din "Lord of the Rings"), Jessica Alba (ooo mama!), Clive Owen, Mikey Rourke si altii. O poza face cat o mie de cuvinte, deci un filmulet face cat o gramada de cuvinte, asa ca v-am lasat aici un trailer la care sa va uitati. Enjoy! (dupa ce vedeti filmul, va astept sa-l comentam)

Apropo...

2010-07-17T14:30:00.000-07:00

Am umblat la setările blogului şi acum poate comenta oricine sub numele de "Anonim". Aşa că de acum încolo veţi putea comenta la posturile mele (chiar dacă n-o veţi face din motive de lene).

PS: Daţi şi voi click pe reclama din josul paginii :)

Banii aduc fericirea?

2010-07-17T13:55:00.000-07:00

Un om a spus: "Banii n-aduc fericirea". Ce părere aveţi despre asta? Eu cred că probabil a zis-o din motive religioase, ştiţi voi, banul este "ochiul" dracului şi tot tacâmul. Sau probabil a spus-o pentru că era sărac, cine ştie. Or era în faţa blocului cu tovarăşii, relaxându-se, o pungă de seminţe şi un sifon rece. Inconcludent. Dar un lucru este cert: Banii aduc fericirea! (din punctul meu de vedere). Să ne gândim o clipă. Dacă ai avea munţi de bani, ai putea face orice. Eu unul dacă aş avea câteva trilioane de dolari în bancă, totul ar fi ok pentru mine. Mi-aş lua o bicicletă, domiciliul nu mi l-aş schimba, aş pleca cu prietenii într-o vacanţă peste hotare (fac eu cinste cu absolut tot), mi-aş cumpăra un coş de baschet, aş învăţa arte marţiale şi momentan atât. Bine, ce-i drept, există şi o parte rea în avea munţi de bani. În primul rând, nu ar fi bine să am numai eu atâţia bani pentru că voi fi jefuit ca fraieru' sau toată lumea vor începe să-mi fie prieteni (culmea), deci ar însemna că toată lumea să aibă bani la greu. Deci, cu timpul oamenii ar deveni iresponsabili ("Am distrus maşina mea de 60.000 de euro? Eah, îmi iau mâine alta"). A doua mare problemă ar fi faptul că mulţi oameni ar uita de micile plăceri ale vieţii şi nu i-ar mai surprinde absolut nimic. O parte bună ar fi faptul că toată lumea ar avea bani, astfel încât nimeni nu ar mai fi determinat să fure, iar rata criminalităţi ar scădea. Sau, lăcomia tipic umana i-ar face pe oameni să vrea din ce în ce mai mult, este o chestie cu dus şi întors aici. Pentru mine nu ar fi astfel de probleme. Eu aş investi o parte din bani în ceva, iar cu restul mi-aş cumpăra ce aş mai dori eu. Pe bune, gândiţi-vă cum ar fi să mergi cu prietenii să joci un baschet sau cu o bicicleta, sau prin parc, apoi seara vă duceţi la o terasă, mâncaţi ceva baban, apoi poate apucaţi şi un film la cinema. Parcă suna altfel. Nu mai trebuie sa zici: "Frate, hai să nu luăm îngheţată că nu ne mai rămân bani de apa", pentru că sincer, parinţii vostri nu cred că se cacă bani... şi nici ai mei. Haideţi să recapitulam: munţii de bani i-ar face pe oameni iresponsabili, pe o parte din ei lacomi, pe când pe alţii i-ar face fericiţi şi... fericiţi. Eu sunt de părere că banii aduc fericirea. Voi ce părere aveţi? :)

Publicitate

2010-07-11T01:57:00.000-07:00

Mda, cred că sunteţi de acord cu mine când spun că urăsc reclamele. Mă uit frumos la film, totul e ok, iar când eroina este pe cale să nască, clădirea explodează iar apa dă în clocot pe aragaz... BAM! Publicitate. E frustrant (*dramatization* mă uit doar pe Discovery). Faza e că, nu am de gând să vă vorbesc despre reclame în acel context, ci într-un context mai diferit. Ştiu că sunteţi nişte cititori fideli ai blogului meu (2-3 acolo) şi de aceea aş dori să vă rog să daţi şi voi click pe reclama din josul paginii. Să vă explic: dumneavoastră dând click pe reclamă, în contul meu primesc 2-3 eurocenti, pe care îi strâng pentru site-ul Dooms-Day. Poate mulţi veţi râde, dar să ştiţi că este nevoie de bani pentru a face site-ul să ruleze în continuare şi atunci când veţi intra pe Dooms-Day să nu vă miraţi: "Frate, de ce nu s-a mai postat nimic?" ci să vă întrebaţi: "Bă, de ce n-am dat click, mă, acolo, 2 secunde? Azi un cent, mâine un cent, mai strângeau şi ei puţin din suma necesară.". Acum pe bune, apelez la sinceritatea voastră. Cât vă ia să daţi un click? Câteva secunde, iar astfel ne ajutaţi să ne continuăm treaba, apărând lucruri interesante în continuare pe site-ul nostru, Dooms-Day.org. Mulţi dintre voi probabil că spuneţi: "Susţin mişcarea underground, muzica underground e cea mai realista". Da, aşa e, nu vă contrazice nimeni, dar aşa cum nu cumparaţi un album de-al vreunui artist underground şi el nu mai poate scoate piese că n-are bani, aşa nici noi nu vom putea să ne continuăm activitatea dacă voi nu ne ajutaţi. Nu vă cer să ne ajutaţi dând bani aşa cum daţi pe un album, ci doar să daţi un amărât de click pe reclamele noastre. Cât de greu poate fi?
Apropo, mi se pare că puteţi da zilnic click pe ele sau aşa ceva. Mulţumesc frumos pentru timpul acordat.

Knife Trick = Epic Fail !!!

2010-06-01T13:30:00.000-07:00

Stăteam liniştit pe mess acum 2-3 săptămâni (aproximativ), până când am primit un mail cu un filmuleţ genial şi m-am gândit să-l împart cu restul lumii (da, îl postez tocmai acum pentru că... ştiţi voi, tezele, testele...). Enjoy!

Ziua copilului

2010-06-01T06:17:00.000-07:00

Tin minte când aveam vreo 8-9 anişori, aşteptam cu nerăbdare 3 zile importante:

1)Crăciunul
2)Ziua când lua maică-mea salariul
3)Ziua copilului.

Bine, în principiu şi acum aştept cu aceeaşi nerabdare şi entuziasm aceste "sărbători" (s-au mai adăugat pe alocuri "Ziua în care vin rudele la mine şi facem bartai grătaru' " şi "Ziua în care mă duc să cumpăr DVD-uri pentru consolă"), dar, deşi ele aveau în comun un singur lucru: cadouri!!!, parcă nu mai are acelaşi farmec ca în anii precedenţi. Evident, nu mai sunt copil şi nu prea mai am motive să sărbătoresc 1 iunie, dar eu unul mă bucur la fel de mult la o sticla de suc cum m-aş bucura şi la o pereche nouă de ghete (să zicem). Din punctul meu de vedere, Ziua Copilului merită sarbatorită indiferent de vârsta şi nu am să bag motivul "suntem copii chiar şi la 80 de ani", ci merită sarbatorită atât din prisma celui ce primeşte cadoul, cât şi din prisma celui ce dăruieşte.

Back in blogging!

2010-05-30T11:48:00.000-07:00

După aproximativ o lună plină de teze, teste şi "îmi cer scuze că n-am citit, doamna, pot citi pentru săptămâna viitoare?", mi-am amintit că am un blog aruncat p-acolo prin link-uri favorite. Ce-i drept, îmi pare rău că n-am mai postat nimic (vorbesc de parcă ar fi un blog urmărit de zeci de persoane care-şi ghideaza viaţa de zi cu zi după posturile mele) dar am fost ocupat cu şcoala. Mi-am dat seama că este destul de amuzant să ai un blog unde să postezi despre diverse subiecte, totul fiind un fel de shared-experience.

Arta tatuajelor

2010-04-16T08:51:00.001-07:00

Da, ştiu, este un over-used phrase dar nu găseam un titlu mai potrivit. Deci, după cum a-ţi observat iar mulţi dintre voi ştiţi, sunt fericitul purtător al unui tatuaj... şi am în plan mai multe pe viitor. Faza e că sunt pasionat de mic de tatuaje (ideea în sine de tatuaje, dar la partea tehnica, adică aplicare, sunt zero) pentru că în antichitate numai razboinicii erau tatuati, iar deşi a fost floare la ureche să mă obişnuiesc cu el, chiar şi dupa atâta timp îmi pică aiurea când lumea îmi pune întrebări despre el. Adică, e ceva în genul: "Tu ai tatuaj !?!?! Uaaau! Ce super-meseriaş!", ceea ce nu mă deranjează pentru că şi eu mă miram aşa înainte la tatuajul altora =)). Dar e nasol când încep: "Ce înseamnă? Ce scrie? Face şi clătite? De ce l-ai făcut? Ce număr porţi la pantof?". Frate, toata lumea ştie despre tatuaje dar nimeni nu ştie că nu se întreabă ce înseamna un tatuaj? Adică, pe bune, singuru' care nu m-a întrebat ce înseamnă este văramiu, care-i plin de tatuaje, deci e în business omu'. M-a întrebat doar "E scris în ebraica?". Ma rog, e o situaţie jenantă să îi explici ăluia ce semnifică tatuajul tău. Poate că este ceva ascuns, ceva intim, sau ceva ce pur şi simplu ai simţit şi nu poţi explica alan-dala 3 cuvinte.

Voluntariate româneşti

2010-04-16T06:41:00.000-07:00

Ei, bine, când am început clasa a-XI-a, am realizat că în cei 2 ani de liceu ce se scurseseră eu nu am făcut nimic altceva decât să frec menta şi să mă plâng că nu îmi convine X, nu îmi convine Y. Am stat aşa puţin şi mi-am zis: "Frate, tre să mă implic şi eu mai mult dacă vreau o schimbare", aşa că am început să mă implic în tot felu' de voluntariate, proiecte şi am învăţat chiar ce înseamnă să iei iniţiativă. În fine, nu asta e important. Faza e că, ne-a zis profu' de geografie despre un voluntariat de plantat copacei ce mi s-a părut super tare ca idee. Ce-am zis: "Gata,mă înscriu"... Am intrat pe ŢaraLuiAndrei.ro. Nu prea am văzut nicăieri regulament sau ceva (mai mult ne-a povestit profu'). Am intrat p-acolo,am completat un formular iar cu o zi înainte de aşa zisa plecare către câmpul unde se planta (sau mă rog, unde naiba se planta), bam! un mail că nu mai sunt locuri... O adevărată porcarie, să moară mă-sa! M-a deranjat faptul că au anunţat în ultima zi, când mi-am anulat planuri şi toate cele pentru a doua zi crezînd că mă duc să plantez copaci şi m-a mai deranjat faptul ca nu aveai voie să te înscrii dacă nu aveai 18 ani (da,am pus altă dată de naştere). Adică, vă întreb sincer, proiectul cui se adresa? Tineretului, bingo! Dar, într-un fel ar fi fost mai important să aibă ca target şi copilaşii de clasa a-V-a sau a-VI-a, pentru că ei sunt generaţia ce vor urma, şi ei trebuie să înveţe importanţa ecologiei şi tot pachetul, nu noi cei de 18-19-20-25 de ani care deja suntem conştineţi de astfel de lucruri. Nu ma intelegeti gresit, e tare site-ul si chiar doreste sa faca ceva pentru tineret, dar cateodata mai are si minusurile sale. Un voluntariat organizat cum se cuvine mi se pare "Bucureştiul fluieră fault!" spre exemplu (apare si pe TaraLuiAndrei.ro dar este organizat de AIESEC). După înscriere, am primit un mail cu locaţia întâlnirii, orele, în ce echipa am fost repartizat, indicaţii gen să port un tricou albastru dacă vreau (eram în echipa Bleu), numele coordonatorilor echipei din care făceam parte şi numerele lor de telefon şi un calduros "Nu te lăsa intimidat de vremea ce s-a anunţat, mâine va fi o zi frumoasă". La aşa voluntariate să te tot duci! Care este scopul unui voluntariat de fapt? Forţa de munca !? Nicidecum. Scopul este de-a te educa să faci ceva anume într-o maniera placută. Dacă te înscrii la un voluntariat de sculptat în ceară din ureche, spre exemplu, te duci acolo sa înveţi şi 2-3 lucruri, nu să faci 50 de statui şi să ai peste 18 ani :)

Despre Hip şi despre Hop

2010-04-16T05:59:00.000-07:00

Au fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti, doi buni prieteni. Pe unul îl chema Hip, şi pe celălalt Hop. Neavând ce să facă, într-o bună zi s-au decis să pornească în jurul lumii. Astfel încât, în scurt timp şi-au făcut prieteni în toată lumea, impresionând diverse culturi prin simplitatea, duritatea, muzicalitatea, urbanitatea (există aşa ceva?) şi realismul lor. De asemnea, au bătut şi la uşa mea, iar eu i-am primit înăuntru şi nici că i-am mai lăsat să plece. După cum v-aţi dat seama, un aspect important al vieţii mele este cultura hip-hop. N-am să încep acum să critic lumea ce înţelege muzica rap ca pe o joacă, sau unele rahaturi de pe piaţă ce mă lasă rece, sau pe cei frustraţi care zic că l-au apucat pe Dumnezeu de picior ascultând "mişcare din şold" (traducere din engleză la "hip-hop"), şi nici pe cei care se dau mahări când îmbracă un pantalon larg sau cei ce se holbeaza la noi ca la maşini străine atunci când purtăm un tricou de NHL sau NFL. Postul ăsta este mai mult dedicat reclamei, de aceea nu o mai lungesc şi vă invit pe site-ul Dooms-Day (click me!) unde veţi găsi materiale interesante, cum ar fi interviuri video, cronici de albume, cronici de evenimente, videouri, poze etc, totul făcut pe spinarea mea şi a unor buni prieteni de-ai mei, cărora doresc să le mulţumesc cu ocazia asta că m-au ales să fac parte din echipa Dooms-Day. Um... şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea-şa! =))

Cei ce vor urma

2010-04-14T09:53:00.000-07:00

Câteodată stau şi mă gândesc la viitor. Bine, cu toţii facem asta mai mult sau mai puţin. Evident, când vorbesc despre viitor mă refer atât la o societate mai bună (bună din punctul meu de vedere) cât şi la ştiinţă ("what a beautifull day for science!"). Fie că vorbim despre inţelegerea infinitului, atingerea vitezei luminii, cibernetică mult mai avansată (da, vom fi precum Teranii din Starcraft) sau potolirea setei umane de-a porni războaie, toate acestea vor sta pe umerii copiilor nostri. Dap, ai noştri. Cei mai smecheri. Oricum, lăsând "partea tehnica" deoparte, încerc să-mi imaginez cum vor creşte ei cu nişte părinţi ce nu vor fi niciodată demodaţi. Spre exemplu, avem acum Facebook, iar peste 6 ani apare un alt site de socializare. Evident că ne vom face şi noi acolo un cont, ce-i drept, mai fugitiv, nu ca acum să stăm să ne dăm comentarii şi să jucăm Farmville, iar deşi vom fi luaţi drept noobi de către plozii noştri, nu vom auzi niciodată "păi nu mai sunt vremurile ca acum 30 de ani, cum aveaţi voi facebook atunci". De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, şi atunci poate vom juca Farmville-ul cel nou de pe site-ul respectiv, pentru că am avut acest obicei de pe vremea când eram tineri şi nu cred c-ar strica o călătorie în timp de 10 minute în care să apeşi 2-3 butoane. În plus, o să arăţi cool în faţa lu' fi-tu sau a lu' fi-ta. Oricum, unele situaţii ar putea fi ciudate, în sensul de copii trişti precum cel din ultimul episod South Park (cel cu facebook-ul, de îl avea doar pe Kyle în lista de friends şi se ducea la cinema cu laptop-ul; la un moment dat chiar făcea şi poză lângă laptop la cinema şi îşi updata statusul cu: "i ate a pork chop and some apple sauche" =)) I mean wtf?) sau faze de genul "nu-ţi mai trimit fructe la Treasure Isle pentru că n-ai scos câinele virtual afară" (dacă jucaţi Treasure Isle, vă rog trimiteţi-mi şi mie tigru din ăla dacă aveţi :D). Ţin minte că în vacanţa de Paşti m-am dus la un tovarăş în spatele blocului şi am ieşit mai mulţi în parculeţul de acolo. Mare mi-a fost uimirea să văd câţiva copilaşi care se jucau p-acolo. Ma rog, unii jucau sotron, alţii se jucau leapşa şi am auzit întâmplător o frântura de dialog dintre doi... dialoganţi: "Eu am sabia apei, ia-ţi şi tu o sabie de pe jos ia-ha-ha" (da, interjecţiile sunt cea mai bună parte), la care puştiul celălalt i-a răspuns: "Nu, ca are bacterii şi mă îmbolnavesc şi mor". Am rămas masca, frate. Cum naiba să zică asta un copilaş de vreo 6-7 anişori, când noi la vârsta lui făceam plăcinte în noroi şi mă mozoleam tot de nisip !? Nu mă întelegeţi greşit, ştiu că am făcut mare discuţie pe tema asta, şi nu, nu sunt anti-tehnologie, anti-progres, anti-lesbiens, dar totuşi, mi se pare aiurea că respectivul domnişor se juca cu "sabia de foc" pe net, adică o ardea pe net =)). Ştiţi voi, foc... net. Mda, nu toate glumele îmi ies aşa cum vreau. Oricum, după părerea mea, totul o să fie ok, iar copii noştri vor duce mai departe Facebook-ul, Hi5-ul, şi alte site-uri cu care ne-am obişnuit ,ceea ce mi se pare în regulă.

Sărbătoarea Paştelui din prisma unui jucător de World of Warcraft

2010-04-14T09:32:00.000-07:00

Este o povestioară ce am scris-o în seara de înviere, neavând ce face până m-am dus să iau lumină. Ştiu, a trecut Paştele dar pe atunci nu aveam blog. Sper să vă placă, chiar dacă mulţi nu jucaţi World of Warcraft.

Era ora 18:00, data de 4 aprilie, o zi foarte importantă pentru mine şi guilda mea. M-am deconectat de la server pentru a-mi face un duş. După aceea, am cumpărat de la vendorul Mother un tricou călcat-spălat şi o pereche de pantaloni, după care am dat /sleep. Peste o oră, am făcut un sandwitch şi mi-a crescut cooking skill-ul cu 1 punct. Am dat să îl mănânc şi am primit buff cu stamina increased timp de 30 de minute. După ce am făcut rested îndeajuns, am luat flight path-ul până în zona Robert’s Bloc. I-am dat whisper lui Alex, şi acesta a venit, astfel încat l-am putut summona pe Robert la summoning stone. Am facut toţi 3 un raid şi ne-am îndreptat către instanţa The Church. Ne-am luat la noi artefactele numite “candele”, ca să le purtăm în instanţa, pentru a face reputaţie cu Jesus. Pe drum ne-am mai întâlnit cu alţi oameni ce se duceau în acelaşi raid ca şi noi, unii de level mai mic, alţii de level mai mare ca noi. Ajunşi în faţa instanţei, ne-am dat seama că era de fapt un event. Un NPC îmbracat în negru a zis deodată: “Veniţi de luaţi lumină!”, astfel că toţi ne-am dus să luăm questul de la el. Questul consta în aprinderea candelei şi plecarea spre casă, fără ca focul să se stingă. Din clipa în care aprindeai candela, toţi playerii din jur deveneau hated şi ne atacau, vrând să ne fure focul. Într-un final, am reuşit să scăpăm cu quest itemele necesare. Deoarece hearthstone-urile noastre erau în bancă, am luat-o pe jos. După aproximativ o oră, am ajuns înapoi în Robert’s Bloc, unde Alex şi Robert au predat questul, obţinând fiecare câte un ou să ciocnească şi o bucată de drob epic. Eu a trebuit sa iau flight path-ul, ajungând unde aveam harthstone-ul. Am completat questul la NPC-ul Mother şi am primit un copan de friptură cu attack speed de 0.50 şi un ou pt a ciocni. După
toate acestea, m-am dus în pat şi am dat logout.

Primul meu post

2010-04-14T00:40:00.000-07:00

Măi sa fie! De câteva zile pot spune c-am intrat şi eu în rândul lumii civilizate, m-am emancipat, adică mi-am făcut blog. Da, ştiu, sunt "cool". Va trebui să mă obişnuiesc a scrie cu "ş" şi "ţ", să par lovit de soartă şi atât de sensibil încât şi un cârlig de rufe mi-ar putea provoca hemoragii interne. Sau poate ar trebui să încep a mă lungi în fraze kilometrice exprimând o extorsiune din cauza căreia n-am putut să dorm cu nevastă-mea în pat. Nu, am glumit (porc ca de obicei), bloggerii sunt oameni de treabă (majoritatea) ce scriu despre lucruri care le plac şi folosesc o exprimare ce-i fac să se simtă în largul lor (cel puţin asta voi face eu). Da, într-adevăr, am întâlnit şi bloggeri ce postau clişee asemănătoare celor menţionate mai sus dar, asta e, fiecare în lumea sa, nu? Nu, pe bune, mi se pare marfă conceptul de "blog" şi mulţi oameni merită tot respectul pentru ceea ce scriu (Eddie şi Tavi spre exemplu). Ştiu, este destul de scurt postul but I'm working on it for the future. :)